Casatoriile sunt supraestimate

Va dati seama ca dupa atata asteptare si atatea comentarii la un post care nici nu a existat ...si care a strans mai multe comentarii decat celelalte postari am niste emotii si un stres foarte mare in a compune si a dezvolta acest subiect.
Dar sa facem o incercare.

De ce am ajuns sa fac o asemenea postare? Pentru ca de prin octombrie tot aud fraza "Cand te insori" sau o aud spusa Corei "Cand va luati" . Oameni buni. Doi oameni se pot iubi si fara sa faca acest pas .
De ce sunt casatoriile supraestimate ? Pentru ca de ceva vreme aud doar povesti interesante despre casatorii , cum ea s-a luat cu el pentru ca desi i-a spus mamei ca nu mai vrea sa se marite maica-sa a zis ca daca anuleaza nunta acum se face de ras si pentru asta o declara nebuna si altele. Bha de ele maritandu-se doar pentru a fi maritate. Si exemplele pot continua insa ma opresc aici .
Putem sa mergem spre zona marketingului care lately a promovat intens acest subiect ca daca esti casatorit esti happy.

Astea ar fi premisele de la care am inceput sa ma gandesc de ce atunci cand doi oameni se iubesc trebuie sa se casatoreasca ? De ce trebuie in fata statului si a legii ca eu si cu ea sa fim legati de niste hartii ? Apoi de ce trebuie sa mergem si la biserica sa ne mai luam o data ...pentru ca in fata legii ne-om fi casatorit noi dar Dumnezeu cel care vede tot si pazeste tot... cred ca nu a fost de fata se ocupa sa isi sufle binecuvantarea pe niste tunuri si tancuri , asa ca hai fuguta si la biserica unde e un intreg ritual ca in final Dumnezeu sa isi dea aprobarea si sa ne felicite.

Si asa ajung la concluzia ca nu este suficient ca doi oameni sa se iubeasca . Ei au nevoie de aprobare de la Cel de Sus , apoi au nevoie de acte de la primarie .... mai este nevoie si de o petrecere cu fast ca iubirea lor sa creasca.

Buuun...si dupa toata nebunia asta , vine divortul . Si noi oamenii am avut grija sa facem acest cuvant sa sune atat de rau ... si sa aiba si niste urmari catastrofice uneori. Si asta ghici de ce ... pentru ca am mers in fata legii ... am mers si la Dumnezeu si toti ne-au binecuvantat ...ne-au iubit si s-au bucurat de dragostea noastra. Intrebarea mea este , daca nu faceam tot procesul de casatoreala si prefacere ca vai ce bine e... ce ar fi fost dezastrul numit divort ? O nimica toata... nu ar mai urma proceduri pe la judecatorie , nu ar mai urma impartiri si partaje de avere si copii . Ar fi o chestie simpla... ne despartim pentru ca se pare ca iubirea noastra nu mai e iubire si vrem sa avem si altceva. Si gata. Cel mult suferim un pic acolo insa fara ca de multe ori unii sa iasa ruinati dintr-un divort.

Yeah... o sa vina cineva sa imi zica ca procesul intreg al casatoriei e sentimentul suprem al iubirii ca e pecetea cea mai de vaza si dovada cea mai vie ca doi oameni se iubesc. Bha...nu ma convingeti cu kestii de genul asta si spre binele vostru sper sa nu fie doar o indoctrinare.
Momentul culminant al unei iubiri nu este casatoria . Iubirea nu are momente culminante . Nu ar trebui sa fie pe varfuri si gropi de potential. Nu e un grafic in care sa spui in anul 2 ne-am iubit mai putin dar in anul 10 vai ce mult ne-am iubit...si stii de ce ? Pentru ca ne-am casatorit.

Recunosc ca si eu am visat la un moment dat la casatorie da... am fost mandru..am fost in febra cautarii unui inel de logodna ..kiar am cerut-o de nevasta pe respectiva. O saptamana am fost fericit si credeam ca lumea e a mea. Dar nu din cauza ca urma sa ma casatoresc ci pentru ca ar fi urmat sa imi petrec restul vietii cu ea.
Dar am realizat ca intrebarea corecta nu este vrei sa te casatoresti cu mine ci vrei sa iti petreci restul vietii alaturi de mine ?

Yeah... nu e foarte marketing insa asta e intrebarea corecta .

Pentru cei care vor dupa asta sa scrie ceva...ganditi-va preferati sa stati alaturi de o persoana in sfanta casatorie si sa fiti nefericiti sau sa fiti fericiti in fiecare secunda alaturi de o persoana ?

Eu zic sa va casatoriti in mintea voastra ..si sa traiti fericiti .
Cel putin e dreptul meu sa gandesc asa.