Te va lasa in casa ei
Daca vei batea noaptea tarziu
Te va lasa in gura ei
Daca ii vei spune cuvintele potrivite
Daca vei plati pretul
Te va lasa adanc inauntru
Dar acolo este o gradina pe care o ascunde
Te va lasa in masina ei
Sa te plimbi
Te va lasa in locuri ale ei
Care te vor darama
Te va lasa in inima ei
Daca vei avea un ciocan si o dalta
Dar in gradina ascunsa , nu sta pe ganduri.
Ai mers un milion de mile
Cat de departe vei ajunge
In acel loc de care nu iti aduci aminte
Si pe care nu il poti uita.
Te va conduce pe un drum
Unde vei simti tandretea
Te va lasa sa te apropii de ajuns
Incat sa stii ca e acolo
Te va privi si va zambi
Si ochii ei vor spune
Ca are o gradina secreta
Unde tot ce vrei
Unde tot ce ai nevoie
Va ramane
La distanta de milioane de mile.
P.S. E doar o traducere cu cuvintele mele.
Buna seara dragi copii,
RăspundețiȘtergereAstazi vom vorbi despre ceea ce vezi peste tot in jur,despre ceva cu care ne-am obisnuit atat de mult,ceva ce dam si primim cu generozitate in fiecare zi:rautatea.Asa ne facem intrara in aceasta lume,cu o parte buna si o una rea;avem nevoie e amandoua pentru a face fata unei vieti presarate cu tot felul de capcane,scarba si nimicnicie.Nu poti fi om fara sa fii nevoit sa induri,iar cu cat esti mai bun cu atat raul te va gasi mai repede si vei plati mai mult pentru asta.Nu poti sa nu te-ntrebi de ce ne-a lasat Dumnezeu asa cand ar fi fost mult mai simplu sa cunoastem doar partea buna.De ce a trebuit sa fim ispititi si inveninati pentru tot restul existentei noastre?Ar fi fost atat de usor sa nu ni se dea de ales,sa nu fim nevoiti sa purtam in noi raul,sa nu ne fie rau si sa nu(ne faca placere sa)facem rau altora.Dimpotriva,rautatea e obigatorie,facem rau celor ce ne inconjoara gratuit si clar nici noi nu putem rata condamnarea de a ne face rau singuri si de a fi tinta raului.Chiar de nu ne place suferinta o provocam si o intretinem cu cel mai puternic sadism,e natural sa-l dobori pe cel ce sta sa cada,sa calci peste cel ce e la pamant,sa fii indiferent la lacrimi,sa te bucuri(neadmitand nici macar fata de tine)de agonia celuilalt.La primul semn de slabiciune a cazut in ochii tai,iar daca iti recunosti slabiciunea in cel de langa tine ajungi sa-l urasti pur simplu,atat de puternica e forta raului ce-l purtam in noi.Nu ne putem debarasa de rau,are infipte mult prea adanc radacinile si de prea multe generatii,in oamenii cei mai buni poate fi atatata dorinta raului,ne-m nascut deci nu putem face exceptie.Mergem orbeste dupa calau si cu cat ne loveste mai tare cu atat il urmam mai indeaproape,iar la randul nostru desi cunoastem suferinta,procedam la fel.Suntem rai pana-n maduva oaselor si nu stim de ce,pur si simplu asa suntem.In mod absolut normal oameni cu un dezvoltat simt caritabil,oameni care par buni(asa ca tine)pot sa insele,sa minta si sa tortureze fara cele mai mici remuscari(neexcluzandu-se nici macar pe ei insisi din toate astea).Hai ca te-am bagat prea mult in seama.Dar a inceput sa-mi placa,ma gandesc serios sa-mi fac si eu un blog ca toata lumea si sa scriu toate porcariile pe el daca tot pot.Am fost rea,nu?Cum spuneam,e in natura noastra.
noapte buna,dragule(sau rea)
multumesc pentru faptul ca imi urmaresti blogul si ca iti pasa
RăspundețiȘtergere