TARA ARE NEVOIE DE SANGE !!

De cateva saptamani asta e sentimentul meu . Sentiment alimentat de tot ce se intampla "la cel mai inalt nivel" , stau si ma gandesc ce solutii avem , cum ne putem apara sau mai bine zis cum ne putem lua inapoi drepturile noastre rapite abuziv de niste cretini comunisti la Revolutie. Parinti morti , copii morti si pentru ce oare ? Sa ajungem dupa 20 de ani ca nici macar sa nu se mai ascunda cand fura , ca aproape sa ne bata cand li se spune ca au furat si sa para indignati de parca au facut ei cumva ceva gresit. Ca scuza si motivatia lor sa fie ca "altii fura mai mult decat noi si nu mai zice nimeni nimic" .

Bha ...deci tara asta are nevoie de sange si de data asta nu de sangele nostru , de sangele lor , sangele dobitocilor si HOTILOR care zilnic ne mint ca se straduiesc pentru noi si baga in buzunare cu 3 maini. E strigator la cer cum noi ne straduim in cacat sa trecem peste criza iar guvernele pe rand "inventeaza" moduri in care sa mai stoarca de la noi ceva si apoi sa ne mangaie pe crestet si sa ne arunce in scarba un mic si un carnat o data la 4 ani , doar doar ne-om duce sa ii mai votam. Cand au vazut ca lumea a inceput sa arate scarba si sa nu mai mearga la vot .... a venit cretina idee sa facem votul obligatoriu . Futu-va in gura ...vreau sa vad cum umpleti puscariile cu noi ca nu vrem sa mergem la vot , cred ca e mai bine la puscarie decat cu voi la conducere.
Atitudinea noastra trebuie sa se schimbe , sa nu mai fie de scarba si dezinteres , trebuie sa ne miscam , sa mergem sa spargem geamuri ( la Parlament , la Guvern , in toate locurile in care se distreaza ei ... sa mai incendiem o data Bamboo de data asta cu toti cocalarii si pitipoancele si curvele de cacat ) , sa ii vanam peste tot caci de rusine ei nu au auzit ...ar fi cazul sa auda de teroare , sa le fie frica , sa se uite in spate si sa stea ascunsi.

Nu sunt adeptul violentei ...insa in momentul asta , nu vad ce alta solutie mai gasim pentru ei . NU MAI SUPORT SA II VAD CUM MA MINT .

De ce trebuie sa fugim din tara ca sa putem sa ne facem si noi o viata decenta ? De ce suntem atat de lasi ? De ce nu am lupta noi cu ei si i-am goni noi pe ei . Nu imi pasa...sa dispara cu averile pe care le-au facut pana acum sa se duca in p..a mea in Caraibe si sa stea acolo sa nu se mai intoarca.
E timpul sa lase tara asta in pace.
E timpul sa ii obligam noi sa ne dea inapoi ce e al nostru.
Nu vreau sa ma duc "afara" ca sa imi castig traiul decent. Imi iubesc tara si vreau sa traiesc aici .



TARA ARE NEVOIE DE SANGE !! Sa iesim in strada si sa curga sange !!

Cat valoreaza viata ??

Nici nu stiu cum sa incep. E o intrebare stupida pe care multi au studiat-o inainte si s-au tot straduit sa ajunga la un raspuns. Unii spun ca viata nu se masoara in bani... altii vin cu sume astronomice si greu de atins doar ca sa iti arata ca viata e de nepretuit sau nu ai bani sa o cumperi.

Insa v-ati gandit uneori ca in jurul vostru sunt oameni pe care ii puteti salva cu 1 leu ? Ati observat zilnic ca sunt situatii la care spunem cu consternare cum sa te sinucizi ca ai o datorie.. o rezolvi cumva. Insa vreodata v-ati pus in situatia acelui om si v-ati intrebat cum a ajuns el inconjurat de prieteni sa faca acest pas ? Ati observat ca atunci cand dispare un om... toti cei din jurul lui spun ca fost om bun , linistit care nu deranja pe nimeni ..ce mai "painea lu' Dumnezeu" si totusi e mort . Oamenii sunt indiferenti si nu le pasa ...decat teoretic .

De ce draq scriu eu despre asta? Asa simt ... sunt gandurile mele de ceva vreme si ma intreb daca merita. Toti te compatimesc cand esti intr-un necaz insa nimeni nu poate sa te ajute... nici macar nu se straduiesc sa faca asta.

Stau de cateva zile si ma gandesc stupid cati oameni m-ar regreta...si recunosc ca sunt momente cand ma indoiesc ca si familia m-ar regreta. Cati oameni ar regreta cu adevarat ... si am descoperit ca ar regreta sigur bancile la care am credite , cei carora am sa le dau bani si alte persoane care aveau de castigat de pe urma mea. Acele persoane sigur ar regreta....dar nu ar plange dupa mine .... ar plange dupa banii aia care au ajuns la mine si vor trebui sa ma caute pe lumea cealalta sa ii ceara inapoi.

Celelalte persoane cu siguranta vor zice...era baiat bun, era baiat muncitor , facea sex al draq de bine si juca fotbal ca un nebun insa dupa 10 min. ar fi uitat. Poate ca unii ar suferi mai mult...dar in cele din urma ar depasi momentul cu greu si intrebandu-se non-stop de ce ai disparut ....fara sa se gandeasca ca am disparut din cauza indiferentei lor. Din cauza nepasarii ...

Sinucigasii dispar din cauza nepasarii.... cand nimanui nu ii mai pasa de tine atunci dispari.
Atunci cand vezi ca in jurul tau toti spun vai...ce nasol ....lasa ca o sa se rezolve si apoi se detaseaza de tine...ca esti baiat mare si rezolvi , ca esti matur si ca tre' sa le iei in piept pe toate si sa te lupti cu ele. Insa nimeni nu se intreaba niciodata de ce copilu' matur vine si cere ajutor. Poate pentru ca simte ca a luat prea mult in piept si nu mai poate respira?

Fumatul poate ca ucide fizic pe cineva.... indiferenta omoara psihic...si de multe ori si fizic.

For someone new in my life !!

Te va lasa in casa ei
Daca vei batea noaptea tarziu
Te va lasa in gura ei
Daca ii vei spune cuvintele potrivite
Daca vei plati pretul
Te va lasa adanc inauntru
Dar acolo este o gradina pe care o ascunde

Te va lasa in masina ei
Sa te plimbi
Te va lasa in locuri ale ei
Care te vor darama
Te va lasa in inima ei
Daca vei avea un ciocan si o dalta
Dar in gradina ascunsa , nu sta pe ganduri.

Ai mers un milion de mile
Cat de departe vei ajunge
In acel loc de care nu iti aduci aminte
Si pe care nu il poti uita.

Te va conduce pe un drum
Unde vei simti tandretea
Te va lasa sa te apropii de ajuns
Incat sa stii ca e acolo
Te va privi si va zambi
Si ochii ei vor spune
Ca are o gradina secreta
Unde tot ce vrei
Unde tot ce ai nevoie
Va ramane
La distanta de milioane de mile.


P.S. E doar o traducere cu cuvintele mele.

TE IUBESC LONDRA !!

Cam tarziu , dar mi-a trebuit o saptamana sa imi revin dupa excursia la Londra.

Au fost poate cele mai frumoase zile din viata mea. Am trait o experienta de neuitat...am fost fascinat , am fost trist si visator.
Facinat am fost cred de absolut orice incepand de la oameni , cladiri , stadioane , parcuri , civilizatie , istorie.
Trist ... din doua motive : unul ca nu ati fost cu mine acolo pentru ca sunt sigur ca ma voi chinui si va fi in zadar sa va descriu ce a fost acolo , apoi din cauza ca suntem romani si nu vom fi niciodata englezi si nu vom egala nimic din ce au ei acolo, si nu pentru ca nu am putea ci pentru ca nu vrem si ca suntem prea indolenti.
Visator ... pentru ca vreau sa ma mut in Anglia , in Londra sau oriunde ... e superb si ma simt ca acasa acolo e ca si cum locul meu e acolo, greu de descris sentimentul si cum ar zice englezii ... i belong there.

Sa va povestesc asa si cum a fost ?
Vineri seara am ajuns acolo si primul soc a fost aeroportul din Luton ...cica un aeroport mic si local . Nu exagerez dar acel Luton este cat Otopeni si Baneasa la un loc ....cum draq o arata Heathrow ?

Au venit our friends sa ne ia de la aeroport ( Hello Gagi , hello Florin ) si zbang al 2lea shoc ...autostrada spre Londra ... impecabila si prima emotie... un tampit oprit pe o banda si era sa crapam in drum spre Londra... :) dar am scapat ( nu pot sa o uit pe Ralu care se speriase rau , noi inca eram shocati si nu ne-am dat seama ca era sa crapam ) .

Am ajuns in Londra si hai sa mancam ... prima masa a fost una specific engleza : fish and chips :)) , asta mi-a dat idei de afacere in Romania . Cautam sa gasim investitori pentru magazin de fish & chips cred ca ar prinde asa putin.

Am crapat in noi... si am ajuns la Ralu acasa ..si am inceput sa bem .. si sa povestim si sa radem . Ce am povestit...? Draq mai stie ...e mult de spus si nu merita povestite aici ca ...sunt kestii de betzivi .. da-i cu whisky ... da-i cu bere.

Sambata dimineata ne trezim... foarte devreme tinand cont ca adormisem pe la 3-4 .. la 8 eu eram in picioare.Am baut lapticu (eu ) , gagi ( cafeaua) si hai sa stabilim traseul pentru ziua de sambata. Voiam sa mergem sa vizitam Emirates Stadium , insa nu prea am gasit si din intamplare ajungem pe site-ul stadionului Wembley si tot intamplator descopar ca sambata la ora 17 avem mare meci mare England - Slovakia si culmea mai sunt bilete. Zbang rezervare...decontat repede din fonduri cate 30 lire si uhuuuuuuu ziua incepe cum nu se poate mai bine ...mergem pe templul fotbalului englez WEMBLEY sa vedem ENGLAND . UHUUUU.

Pana la ora 17 ce sa facem noi ? hmm pai .. hai prin magazine sa vedem si noi care sunt pretzurile sa vedem...luam sau nu luam? Si dai si hoinareste si dupa vreo 3 ore... ne cad fetzele .... deja nu mai stiam ce vom cumpara... ieftin domne ...ieftin rau (bine...perioada de solduri , dar ce solduri domne au astia crapi ) . Si se face ora 3 si plecam spre TEMPLU ( Wembley adica ) . Iar ne cade fatza... ce drumuri ce peisaje... bine suntem turisti normal sa fim impresionati...dar la draq ..niciodata nu am fost asha impresionati...hmmm sa fi fost whisky-ul si berea pe care iar le aveam la bord ? Pana la stadion am avut o dilema ... o masina plina de gagici buneeeee ... si culmea fara fitze ( ca in romanica ) , ne-am dat la flirturi cu ele si la un moment dat nu stiam ce sa facem ... TEMPLUL sau PACATELE ? Mda... femei mai exista ... meci pe Wembley la draq cine stie cand si am mers la stadion.

Si cand am ajuns... doamneeee, eram descurajati ... mai erau 10 min si incepea meciul , am zarit coada de la care trebuia sa ne ridicam biletele , fara exagerare avea peste 500 m. si pe 3-4 randuri. Deja toti 3 eram abatuti rau de tot adica plm ... coada de 500 m , 10 min pana incepe meciu' gandul nostru era ... am dat banii am pierdut meciu suntem niste prosti. In urmatoarele 5 min iar s-a intamplat sa ramanem cu gura cascata in timp ce practic alergam sa prindem coada. Cum frateeeee ? In 5 min sa ajungi de la o coada de 500 m sa ai biletele in mana ? In romanica ever nu am pati "rushinea" asta.

Cand am pasit in tribune o singura senzatie am avut toti 3...ni s-a facut pielea gaina 85000 de piepturi urlau "God save the Queen " , picioarele ni s-au inmuiat si toata galagia pe care o faceam noi pana atunci s-a transformat in contemplare si credeam ca visam. Eram acolo , eram pe WEMBLEY !!

Restul e poveste ... cert e ca dupa ce am plecat de la meci ... eram tacuti si contemplativi... nu mai gaseam cuvinte sa spunem ceva.

........... ( continuarea in postul urmator)


PS. Pentru poze de pe Wembley http://adilucian.hi5.com

de ziua mea despre o EROINA

Articolul este preluat din Romania Libera.
Iar eu sunt mandru ca am avut prilejul sa o cunosc personal pe MAIA.


Cititi si poate unele invataminte le veti trage :

"Una dintre cele mai active organizatii neguvernamentale care ajuta oamenii cu boli grave este condusa de o femeie de etnie germana din Medias, in varsta de 77 de ani, bolnava de diabet si aproape nevazatoare. Asociatia de Autoajutorare a Diabeticilor si Bolnavilor Oncologici a luat nastere in 1990, atunci cand Mariane Caspari, care lucra pe vremea aceea in contabilitate, s-a hotarat sa-si schimbe viata si sa se dedice salvarii bolnavilor de cancer si diabet. "Cand a cazut comunismul, am simtit o eliberare. Simteam ca pot face multe lucruri", explica acum "Maia", asa cum este cunoscuta in Medias, de ce a ajuns sa se implice in aceasta activitate.

Pana astazi Mariane Caspari a ajutat mii de oameni: a strans bani pentru copiii care sufereau de leucemie, a facut rost de proteze pentru bolnavi cu membrele amputate sau a asigurat medicamente celor care nu-si permiteau nici un tratament. In ciuda varstei inaintate, Mariane are programul foarte incarcat. Scrie rapoarte de activitate, face proiecte de finantare europeana, iar in fiecare an pleaca in strainatate, la diverse conferinte, pentru a convinge oamenii de afaceri sa doneze bani asociatiei sale. Mariane nu se considera insa o eroina. "Ce-am facut doar asa important? Am ajutat oamenii. Atat.", spune simplu "Maia" din Medias.

Din 1990 incoace, mii de oameni au fost ajutati de Mariane Caspari. In Medias i se spune "Maia" sau "Mama". Datorita ei au venit in Romania sute de tone de ajutoare din strainatate. Ca o raza de speranta pentru cei bolnavi de cancer, de diabet, pentru cei cu maini sau picioare amputate. Copiii loviti de boli incurabile au fost trimisi la tratament in strainatate pe banii adunati de aceeasi "Maia". Tot la insistenta ei au venit de peste hotare TIR-uri cu ajutoare pentru sinistratii din Moldova sau din Transilvania, dupa inundatiile care au lovit acele zone. Cu sase ani in urma, Guvernul Romaniei a declarat organizatia infiintata de Mariane Caspari drept o institutie de utilitate publica. Aceasta este Asociatia de Autoajutorare a Diabeticilor si Bolnavilor Oncologici.

Familie atestata din 1691
La vechea primarie. Acolo trebuie sa ajungem in Medias. Pe stradutele inguste si curate, printre casele viu colorate, care iti dau, asa, un aer tineresc, desi zidurile sunt batrane. Un gang intunecos ne conduce din strada spre o curte interioara, iar intr-un colt o usa din lemn, micuta, cu o placa alaturi, pe care scrie numele organizatiei, ne anunta ca am ajuns in locul dorit. Batem la usa, intram intr-o incapere mica, iar dintr-o camera alaturata rasare imediat o femeie cu parul scurt, blond, cu ochi albastri, care se indreapta agale spre noi. Trebuie sa se apropie mult ca sa ne distinga fetele. "Pentru mine ati facut atata drum?", e un fel de a incepe discutia ca si cum ne-ar da de inteles ca nu se considera o vedeta demna de paginile unui ziar. Ne invita sa stam pe cate un scaun. Ea ramane in picioare.

"Mie asa imi place sa stau, in picioare. Nu pot sa stau jos", ne anunta gazda, care avea pregatite si cafelele. Doar stia exact cand vom ajunge la Medias, la ora 15.00 fix, cum stabiliseram initial. Precizie germana, pe care am respectat-o, evident, ca doar avem in fata noastra o nemtoaica. "Sunt un ultim vlastar al unui trib foarte obosit", ne explica plastic faptul ca familia ei de sasi, unul dintre cele mai vechi neamuri din Medias, e atestata inca din 1691.

"Ajut oamenii pentru ca sunt crestina"
Mariane Caspari ne explica cum a infiintat asociatia. "Simt nevoia sa ajut oamenii, pentru ca sunt crestina. E o munca atat de frumoasa!", ne explica pe scurt viata ei. "Nu conteaza cati oameni ajuti, ci sa ai satisfactia ca ai ajutat. Ma culc in fiecare seara cu inima implinita", conchide. si daca tot e sasoaica, ne spune un proverb german: "Cand te crezi foarte necajit, du-te in casa altuia". si uite asa au tot batut la usa "Maiei" mii de oameni cu probleme. Din toata tara. Ani la rand. Ca sa-i ajute. Majoritatea romani. Ei nu stiau proverbul german…

O noua viata de la 58 de ani
"Maia" a vazut multi oameni necajiti in jurul ei. Mai ales cei bolnavi de cancer si de diabet. Ea insasi e bolnava de diabet de 30 de ani incoace. A ajuns sa-si faca trei injectii cu insulina in ziua de azi. Ne povesteste ca multi din familia ei au fost bagati in pamant de aceste boli. "Mama a murit de cancer, tata a fost diabetic, fratele meu a fost diabetic." Toti s-au dus in lumea dreptilor. "Maia" are o fata, plecata in Germania inca din 1990. E profesoara acolo. "Mama" sa fie batrana? Are 77 de ani. Dar nu-i dai varsta asta dupa vorba insufletita. Zice ca a muncit o viata intreaga. De la 15 ani s-a angajat. Mai intai ca dactilografa, apoi a evoluat spre contabilitate. A venit anul 1990. Avea pe atunci 58 de ani.

"Am simtit atunci, cand a cazut comunismul, asa, o eliberare. Simteam ca pot face atat de multe lucruri", a fost sentimentul unui om care dorea sa ia viata de la capat, chiar daca ajunsese la aproape 60 de ani. si exact asta a facut. A pus mana pe telefon si a sunat la neamurile si cunostintele ei din Germania. Pentru ajutoare. Sa fie trimise romanilor medicamente, imbracaminte, de toate. Iar la data de 19 ianuarie 1990 a fost infiintata asociatia pe care "Maia" o conduce si azi. "O conduc prin telecomanda acum", glumeste din nou.

Apoi scoate din poseta stampila organizatiei, ca sa ne arate cine-i seful, cu toate ca are in jurul sau 23 de voluntari, de prieteni mai bine zis, "familia mea", completeaza Mariane, oameni care se ocupa de treburile asociatiei. Chiar daca are vederea din ce in ce mai slaba, de trei ani incoace, e mereu prezenta la sediu, conform programului. E tot timpul cineva langa ea care o conduce, fie la birou, fie la cumparaturi. "Maia" nu asteapta sa faca altii treburile pe care ea insasi considera ca inca le mai poate face singura. "Nu ma opresc decat la moarte. si in sicriu voi avea stampila organizatiei", rade din nou.

Sacul de dormit
Erau primele zile ale lui 1990. Au inceput sa vina ajutoarele solicitate. Acasa la "Maia" a fost pentru inceput sediul organizatiei sale, timp de un an si jumatate. Munti de imbracaminte, conserve, medicamente, toate depozitate in locuinta sa. si-a dat seama atunci, la primul transport, ca mancarea fusese pusa chiar langa soba din casa. Femeia n-a mai facut focul zile in sir. S-ar fi stricat alimentele pana sa fie impartite la oameni. Ce-a facut "Maia"? si-a petrecut noptile infofolita intr-un sac de dormit. Asa s-a si imbolnavit de gripa. "Tin minte ca eram tare bolnava cand am facut platforma-program a asociatiei", zice. Apoi o intreb care sunt cele mai importante puncte din statutul organizatiei sale. "Ajutor umanitar si scoaterea pacientilor din singuratate." Mariane se considera si ea, inainte de toate, o pacienta, fiind diabetica.

Povesti cutremuratoare
Aproape ca ti se face pielea de gaina cand auzi cine sunt cei care au fost ajutati de "Maia" de-a lungul timpului. Iata un exemplu – sot si sotie. Ea, cu ambii sani amputati din cauza cancerului. El, cu ambele picioare taiate. Copiii lor, someri. Aveau nevoie de hrana si medicamente. Femeia a primit o proteza mamara. Pe urma vine amintirea Georgianei. O fata de 18 ani care aproape orbise. "Ma strangea in brate si-mi spunea ca ea nu mai vrea sa traiasca asa", povesteste gazda noastra. Fata a fost dusa la un spital din Ungaria. Dupa ce a fost operata, "Maia" s-a dus la ea la spital. "Mi-a spus ca a inceput sa vada din nou.

A fost un lucru minunat", iar pe fata femeii rasare o raza de soare. Ramane cu ochii departe, de parca ar fi din nou acolo, langa patul acela de spital. Alta poveste – un copil din Pitesti, bolnav de leucemie. Avea nevoie de un transplant de maduva, in strainatate. Mariane a sunat pe la diverse organizatii umanitare din Germania, Austria si Italia. A reusit sa adune banii necesari operatiei si tratamentului – 135.000 euro –, apoi copilul a fost salvat. Cand s-a intamplat asta? "Acum vreo doi ani. Nu mai tin minte exact. Nu pot sa-i tin minte pe toti cei pe care i-am ajutat", ne explica femeia ca pana si faptele bune se topesc la un moment dat in uitare, in lumea asta mare. Apoi isi aminteste de prietenii ei, tiganii. "Ei mi-au spus prima oara «Mama», dupa cate am facut pentru ei. Numele asta – «Mama» – e ca o medalie pentru mine", adauga ea.

Rapoarte de activitate
Ziua era alaturi de bolnavi, noaptea scria rapoarte. Ani la rand. Trebuie sa dai cu subsemnatul catre sponsorii tai din strainatate, sa le arati ce-ai facut cu fiecare lucru pe care ti l-au donat. Se primeau vreo sase transporturi pe an. Plus ca din 2003, de cand organizatia e de utilitate publica, trebuie publicat in fiecare an un raport de activitate in Monitorul Oficial. Multa hartogaraie. Daca ar fi numai asta, sa zici ca te descurci cumva. "Maia" trebuia sa plece si in strainatate, an de an, sa tina conferinte in fata oamenilor de afaceri, sa-i convinga sa doneze bani.

"Esti nemtoaica. De ce ajuti romanii?"
Altadata, cand era in Germania, "Maia" isi aminteste ca a fost intrebata cam asa: "Tu esti nemtoaica, de ce ii ajuti atat de mult pe romani?" La care sasoaica din Medias a raspuns imediat: "Eu sunt cetatean al Romaniei".
Un singur lucru a suparat-o in relatia ei cu unii dintre donatorii de bani – oamenii aceia ar fi vrut ca, in schimbul ajutoarelor, sa fie promovata peste hotare o imagine cat mai urata despre Romania, cu mizerie, cu oameni necajiti, cu tot felul de nenorociri. "M-a deranjat mult ca se dorea sa aratam ce e rau in tara mea, ca sa atragem in felul asta sponsori. N-am fost de acord sa promovez o asemenea imagine negativa", e categorica romanca.

Mariane zice ca se trage dintr-o familie de negustori. Poate tocmai de aceea a avut darul acesta al discursului, "talentul de a-i convinge pe oameni sa ajute", cum spune ea. A vorbit chiar si atunci cand boala ar fi tintuit-o la pat, in mod normal. Asa cum s-a intamplat in 2002, pe scena Operei din Cluj, la un congres international de diabetologie. Trebuia sa fie prezenta acolo, cu atat mai mult cu cat este presedinta sectiunii romane a Organizatiei Internationale pentru Drepturile Omului, la care s-a adaugat implicarea sa in activitatea Federatiei Romane de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice. "Aveam febra 40 de grade. Gura e buna la mine, indiferent cat sunt de bolnava", mai spune "Maia".

Fara memorii
E mare familia "Maiei". A reusit sa stranga in jurul ei 700 de membri, 80% din ei fiind diabetici, iar restul bolnavi de cancer. Au organizat ani la rand sarbatori de Craciun si pentru copiii diabetici, seropozitivi sau bolnavi de cancer. Despre unii, din pacate, se vorbeste azi la timpul trecut. Sa-si scrie memoriile. Asa o indeamna prietenii pe "Maia". Dar ea nu vrea. Zice ca nu are ce sa scrie. "Ce-am facut? Am ajutat oamenii. Atat", spune simplu Mariane Caspari.

» Proiecte europene
Cel mai bun lucru in vremurile astea de criza este autoajutorarea. Nu se mai strang bani in Occident. Nici de la autoritatile romane nu vin bani, desi organizatia "Maiei", care e de utilitate publica, are dreptul la fonduri de la bugetul statului. Daca a vazut cum e situatia, Mariane Caspari s-a apucat sa scrie proiecte europene. Doar nu degeaba a urmat, dupa 1990, cursuri postuniversitare de management. A reusit in acest fel, de cativa ani incoace, sa intocmeasca documentatia pentru 43 de programe, din care cinci au devenit deja operationale. Cabinetul medical al asociatiei are aparatura pentru investigatii amanuntite la ochi si rinichi, dar si pentru glicemie. Farmacia din acelasi loc a primit girul Ministerului Sanatatii pentru medicamentele venite din ajutoare.

S-a deschis o scoala pentru femeile care vor sa se califice in meseria de asistent la domiciliu, in cazul bolnavilor cazuti la pat. Se tin cursuri si pentru suferinzii de diabet, astfel incat acestia sa invete cum, cat si ce sa manance. si ce a mai realizat Mariane? A oferit mobilier nou pentru toate scolile din Medias."

SUNT UN VANATOR

Am avut revelatia asta ... in drum spre casa.Acum cred ca sunt un vanator si am si o problema cu capul, sau poate ca nu si sunt un suflet salbatic ce nu poate fi domesticit de iubirea pentru o singura persoana.
Ca sa venim din trecut...am avut destule femei...unele aventuri..altele iubiri dar totusi niciodata cand am iubit mintea nu mi-a fost in totalitate doar la ea. Intotdeauna am tanjit dupa un nou trofeu , dupa o noua cucerire. De ce? Sa imi demonstrez ca pot poate, sa fiu un diabolic sau poate ca cineva cu studii psihologice va gasi un indiciu ca mi-a lipsit ceva in copilarie .
Uneori cand sunt singur tanjesc dupa atentia ei ...atentia unei femei si pornesc la vanatoare , gasesc "prada" , sunt un ipocrit si o ademenesc in plasa , initial sunt fair-play si joc corect insa daca nu tine folosesc arme perfide until she falls down , o cuceresc si simt in privirea ei ca ma doreste and then suddenly... i don't want her. In mintea mea deja se naste planul pentru urmatoarea victima, laitmotiv-ul placerii mele cred ca este privirea ei subjugata de a mea.Momentul suprem cand stiu , cand citesc in privirea ei ca ma vrea doar pe mine.Atunci cred ca imi dispare foamea de ea si nu mai am ce sa cunosc la ea.
Am incercat chiar si relatii lungi serioase ...spune societatea . Insa m-am simtit inlantuit , chinuit de multe ori iar atunci cand am rupt lanturile a fost o eliberare . In momentele alea cred ca nu eram vanator eram un vanat si ma bucuram de libertate. Hmmm.. oare prada mea de ce se simte ucisa ranita si fara puteri cand o eliberez..? Mda , ce prost sunt .... cred ca am vanat doar animale slabe...care nu stiu sa vaneze.Oare asta sa fie ce caut? Un animal care sa ma vaneze si pe care sa il vanez? (Nu aici vizam sa ajung scrii aceasta destainuire ...dar wow ce am scormonit in creierul meu ) .
Acum totul a capatat un sens, chiar daca as mai fi vrut sa scriu ceva despre vanat si vanator...despre trofee cred ca am ajuns la solutia mea mai devreme...desi aveam de gand sa va intreb pe voi, cei care mai cititi razlet blogul asta ce pot face. Se pare insa ca era atat de simplu.
Simturile mi se ascut acum, incep sa adulmec ...inca nu ma simt vanat , dar sigur va veni momentul.
Trebuie sa fiu pregatit !

You will never walk alone !! Sau de ce iubim fotbalul !!

Cati dintre voi cei microbisti atunci cand urmariti videclipul asta nu aveti asa o stare euforica si aproape ca va simtiti acolo?
Cum este sa vezi la un meci Liverpool - Barcelona , suporterii Barcelonei intonand la un loc cu cei ai Liverpool-ului imnul celor din urma ? Cred ca asta este esenta acestui sport. Adevarata culoare a fotbalului , acestia sunt SUPORTERI.

...